Faithless live! Enjoy the full flavor of this natural High!

Manifesting the mind! (film doc. recomandat)

vedeti care varianta va merge!

....daca nu merge direct de pe blog urmariti linkul asta > http://www.novamov.com/video/ygq38nnikj2pj

Copiii Noului Vis !!!

Imuni la orice boala ... poate nemuritori ! 

Sistemul educational trebuie schimbat ... (video engl)

Fenomenul Inedia – a trăi doar cu lumină divină

Postul complet a fost considerat în toate tradiţiile spirituale drept o modalitate foarte puternică de purificare a corpului sau a minţii. Există însă o categorie de fiinţe spirituale care au dus practica postului la perfecţiune: nu au mai mâncat nimic timp de ani de zile. Care este secretul acestei puteri paranormale veţi afla în cele ce urmează.

Fenomenul Inedia este explicat în Dicţionarul Scepticului (Dicționarul scepticului (engleză The Skeptic's Dictionary) este o colecție de eseuri sceptice și de referințe scrise de Robert Todd Carroll, publicată pe site-ul său skepdic.com și într-o carte tipărită, una dintre cele mai complete ghiduri de informații sceptice, pe teme pseudoștiințifice, paranormale, oculte și altele. Carroll afirmă că această carte nu este menită să prezinte o viziune echilibrată pe teme oculte - dimpotrivă ea este destinată să fie o mică contrapondere contra literaturii oculte și paranormale foarte voluminoasă.) drept capacitatea de a trăi şi desfăşura o activitate normală pe timp nedefinit, în absenţa oricărei forme cunoscute de alimentaţie. Cuvântul „inedia” provine de la cuvântul latinesc ce înseamnă „fără hrană”. Acest fenomen mai este cunoscut şi sub numele de „respiraţionism”, prin analogie cu vegetarianismul, adică a te hrăni numai prin intermediul respiraţiei.

Inedia este un fenomen asociat misticismului şi credinţei în Dumnezeu. Istoria consemnează cazurile a numeroşi sfinţi creştini care au renunţat complet la hrană pe perioadă de mai multe zile, fără ca aceasta să le altereze starea de sănătate şi vitalitate. Printre aceştia îi menţionăm pe sfânta Caterina din Siena, sfânta Lydwine din Schiedam, preafericita Elisabeth Achler din Reute (15 ani fără hrană), sfântul Nicholas de Flüe (20 de ani fără hrană), considerat drept patronul spiritual al Elveţiei, Louise Lateau (14 ani fără hrană), Therese Neumann (39 de ani fără hrană). În cazurile acestora, cel mai adesea fenomenul Inedia era însoţit şi de cel al stigmatelor lui Iisus, care le apăreau de obicei vinerea sau în Săptămâna Patimilor.

Pentru cazurile din secolul XX, oamenii bisericii şi medicii au întreprins cercetări şi verificări amănunţite, ba chiar supravegheri ale subiecţilor pe perioade îndelungate, pentru a se convinge de autenticitatea fenomenului şi pentru a elimina orice posibilitate de fraudă.

Unul din cele mai cunoscute cazuri de fenomen Inedia din secolul trecut este cel al lui Therese Neumann, care prezenta totodată şi fenomenul stigmatelor. Ea a constituit subiectul a numeroase verificări medicale, care au confirmat de fiecare dată autenticitatea fenomenului. Astfel, un raport medical din 1927 arată că, în timpul unei supravegheri severe care a durat 15 zile, interval în care Therese nu a mâncat şi nu a băut nimic, greutatea sa corporală a variat astfel: 55 kg în prima zi, 51 kg în a patra zi, 54 kg în a opta zi, 52,5 kg în a unsprezecea a zi şi din nou 55 kg în a cincisprezecea zi.

Sfânta Therese Neumann nu s-a hrănit 39 de ani

În călătoria sa prin Europa, spre India, în anul 1935, marele yoghin Paramahamsa Yogananda a întâlnit-o pe sfânta catolică Therese Neumann. El povesteşte această întâlnire într-un capitol din cartea sa „Autobiografia unui yoghin”:

„Cu mulţi ani înainte citisem un reportaj uimitor despre ea, care se poate rezuma astfel:

1. Therese, născută în 1892 şi rănită într-un accident, la vârsta de 20 de ani, a orbit şi a paralizat.

2. Şi-a recăpătat vederea în mod miraculos în 1923, rugându-se sfintei Therese de Lisieux. Mai târziu picioarele Theresei Neumann s-au vindecat instantaneu, datorită credinţei ei în Dumnezeu.

3. Începând din 1923, Therese a renunţat să mănânce şi să bea, cu excepţia unei cuminecături pe care o ia zilnic.

4. În 1926 i-au apărut stigmatele sacre ale lui Iisus pe cap, pe piept, la mâini şi la picioare. La început în fiecare vineri, iar după al doilea război mondial – doar în anumite zile sfinte ale anului, ea trecea prin suferinţele Patimilor lui Iisus.

5. Deşi nu vorbeşte decât dialectul german al satului ei, în timpul transelor de vineri Therese pronunţă fraze într-o limbă necunoscută în care erudiţii au recunoscut vechea limbă aramaică. În anumite perioade ale viziunilor ei, ea vorbeşte greaca sau ebraica.

6. Cu autorizarea bisericii, Therese a fost supusă de mai multe ori unui control ştiinţific riguros. Dr. Fritz Gerlich, directorul unui ziar protestant german, s-a dus la Konnersreuth pentru a «demasca frauda catolică», dar la întoarcerea sa el a descris cu devotament viaţa sfintei”.

Iată dialogul dintre Yogananda şi Therese Neumann:

- Nu mâncaţi absolut nimic?

Voiam să aud răspunsul din propria ei gură.

- Nimic, cu excepţia unei cuminecături sfinţite, la ora 6 în fiecare dimineaţă.

- Ce dimensiune are?

- Subţire ca o foaie de hârtie şi de mărimea unei monezi mici.

Ea adaugă:

- O iau din motive confesionale: dacă ea nu e binecuvântată, nu o pot înghiţi!

- Desigur că nu aţi trăit 12 ani numai cu aceasta!

- Eu trăiesc cu lumina lui Dumnezeu.

Cât de simplu şi einsteinian era răspunsul ei!

- Văd că dumneavoastră ştiţi că energia eterului, a soarelui şi a aerului vă pătrunde în corp.

Faţa ei a fost iluminată de un surâs:

- Sunt fericită să văd că înţelegeţi cum trăiesc.

- Viaţa dumneavoastră sfântă este o dovadă zilnică a acestui adevăr enunţat de Iisus: „Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.”

Din nou explicaţia mea a bucurat-o foarte tare:

- Adevărat. Unul din motivele pentru care eu mă aflu pe pământ este pentru a demonstra că omul poate trăi cu lumina divină şi nu numai cu hrană.

Therese Neumann a murit la 18 septembrie 1962, la Konnersreuth.

Yoghina Giri Bala nu a mâncat 50 de ani

În aceeaşi carte, „Autobigrafia unui yoghin”, Yogananda descrie întâlnirea sa cu o altă sfântă, de data aceasta hindusă, care s-a abţinut de la a mânca vreme de mai bine de 50 de ani. Ea impresiona plăcut prin modestia şi umilinţa sa. „Ochii îi străluceau ca jarul, faţa ei blândă şi binevoitoare sugera realizarea divină şi detaşarea totală de bunurile acestei lumi.” Întrebată de Yogananda de ce a ales să nu mai mănânce, ea a povestit cu simplitate evenimentele care au condus-o la o veritabilă transformare lăuntrică şi chiar la conştientizarea menirii ei spirituale.

„M-am născut în acest ţinut împădurit. Copilăria mea nu a avut nimic remarcabil, cu excepţia faptului că aveam o poftă nepotolită de mâncare. Am fost logodită de foarte tânără. (…) N-aveam decât 12 ani când am intrat în familia soţului meu la Nawabganj. Soacra mea îşi bătea joc zi şi noapte de lăcomia mea. Era atât de penibil să îndur ironiile ei încât, la un moment dat, voinţa mea s-a trezit. Într-o dimineaţă, reproşurile ei au fost deosebit de crude.

«Îţi voi dovedi, am zis eu, că nu mă voi mai atinge de mâncare cât voi trăi!»

Soacra mea a râs dispreţuitoare:

«Cum ai putea să trăieşti o viaţă fără să mănânci nimic, când îţi este imposibil să trăieşti o zi fără să te îndopi cu mâncare?»

N-aveam răspuns la această replică! Totuşi hotărârea mea era definitivă. M-am retras într-un colţ singuratic pentru a-L ruga pe Dumnezeu.

«Doamne, mă rugam eu, binevoieşte să-mi trimiţi un Ghid spiritual care să mă înveţe să trăiesc cu lumina ta, şi nu cu hrană! »”

Am intrat într-o stare de extaz divin. Condusă de o mână invizibilă, m-am dus la templu de la Nawabganj, pe malul Gangelui.

Soarele matinal îmbrăca fluviul auriu; m-am purificat în apele sfinte, ca pentru o iniţiere. Cu hainele ude tocmai părăseam malul când, deodată, Ghidul meu spiritual a apărut într-o lumină orbitoare. 

- Fetiţo, mi-a zis el cu o voce plină de compasiune, eu sunt Ghidul spiritual pe care Dumnezeu ţi l-a trimis ca răspuns la rugile tale fierbinţi, înduioşat de caracterul lor neobişnuit! De azi înainte, tu vei trăi cu lumină astrală, iar toţi atomii corpului tău se vor hrăni din curentul infinit de PRANA (energia universală).

Templul era pustiu şi totuşi Ghidul meu spiritual ne-a înconjurat cu o aură protectoare pentru a nu ne surprinde nimeni. El m-a iniţiat într-o tehnică YOGA care eliberează corpul de nevoia de a absorbi alimente terestre grosiere. Tehnica include utilizarea unei anumite MANTRA (un cuvânt ce corespunde unui sunet subtil de rezonanţă) şi exerciţii de respiraţie mai complicate decât cele care se fac de obicei. Nici medicamente, nici magie – nimic altceva decât Kriya Yoga.”

Întrebată de Yogananda la ce crede ea că foloseşte să fie singura care nu se hrăneşte dacă nu poate revela secretul şi altora, Giri Bala i-a răspuns cu aceeaşi simplitate: „că în acestă reîncarnare trebuia să dovedească omenirii că omul este spirit. Iar pentru a progresa pe calea care duce la Dumnezeu, omul trebuie sa învețe să trăiască cu Lumină Divină, nu doar cu mâncare!”

Explicaţii ale fenomenului Inedia

În cazul belgienei Louisei Lateau (1850-1883), căreia îi apăreau stigmate, raportul medicului arată neputinţa ştiinţei de a explica, la acea vreme, acest fenomen neobişnuit. „Louise Lateau pierde în fiecare vineri o cantitate de sânge (datorită fenomenului stigmatelor. Gazele expirate conţin apă şi dioxid de carbon. Greutatea ei nu s-a modificat considerabil de când se află sub observaţie, deci ea arde carbon pe care nu-l preia din corpul său. De unde îl obţine? Fiziologia ar răspunde: ea mănâncă. Şi totuşi, abţinerea ei de la hrană şi de la lichide contravine acestor legi fiziologice… Este evident că ea nu se supune acestor legi.”

Unii autori au explicat Inedia printr-o condensare energetică, adică de transformare a energiei existente în mediul înconjurător, a energiei vehiculate de aerul respirat, în materie. Se ştie la ora actuală că şi substanţa fizică este, în ultimă instanţă, lumină sau energie condensată.

Tradiţiile spirituale orientale consideră că funcţiile corpului fizic sunt asigurate de energia vitală, numită PRANA la indieni şi Qi la chinezi. Aceasta poate fi preluată în organism indirect, prin intermediul hranei asimilate, sau direct din Macrocosmos, de exemplu prin intermediul respiraţiei. Centrii subtili de forţă cunoscuţi în sistemul milenar YOGA sunt nişte sui-generis rezonatori prin care ne putem reîncărca organismul cu energie modulată pe diverse frecvenţe. Lumina soarelui se consideră că este un generator de PRANA şi de aici ideea indianului Hira Ratan Manek de a se „hrăni” privind soarele la răsărit şi la asfinţit.

Însă cea mai generală explicaţie a fenomenului o putem găsi în cartea doctorului Lindlahr, scrisă în 1914 – „Terapii naturale – Dietetică, vol. III”: „În concepţia noastră viaţa este generată de forţa tuturor forţelor ce provine din Sursa centrală a întregii puteri creatoare. Această forţă care pătrunde, încălzeşte şi animă întreaga creaţie este expresia Voinţei Divine, a Logosului creator, Cuvântul lui Dumnezeu. Soarele nostru este doar una din milioanele de staţii de distribuţie a acestei energii divine care pune în mişcare vortexurile energetice, corpusculii electrici şi ionii ce alcătuiesc atomii materiali.

Această energie inteligentă are o singură sursă – Sursa întregii vieţi şi a voinţei creatoare din univers. Din această perspectivă, materia, în loc să apară drept sursă a  întregii vieţi şi a complicatelor ei fenomene mentale şi psihice, nu este decât o expresie a Forţei Vieţii, ea însăşi manifestare a Inteligenţei Creatoare pe care unii o numesc Dumnezeu, alţii – Natură, Spirit, BRAHMA, PRANA etc., fiecare după înţelegerea sa.

Această Inteligenţă şi Putere Supremă acţionează în fiecare atom, moleculă sau celulă a corpului uman şi este adevăratul vindecător, care permite procesul de reparare, de vindecare şi de restabilire.

Tot ceea ce poate face medicul este să îndepărteze obstacolele din faţa acestei Forţe, pentru a-i permite să se manifeste plenar.

Această energie a vieţii este sursa tuturor energiilor – din care derivă toate celelalte forme de energie. Ea este independentă de corpul fizic, de hrană şi de băutură, tot aşa cum curentul electric nu depinde de bec şi nici de filamentul prin care se manifestă ca lumină şi căldură.”

Moarte, Constiinta si Renastere

Voi incheia discutand cateva din implicatiile mai largi pe care observatiile din cercetarea constiintei si o noua intelegere a mortii le pot avea pentru criza globala cu care se confrunta actualmente umanitatea. Autori contemporani, ca Alan Harrington si Ernest Becker, au sugerat ca o negare masiva a mortii poate duce la patologii sociale cu consecinte periculoase pentru omenire(Harrington 1969, Becker 1973). in a doua jumatate a secolului 20, cercetarea spihedelica, tanatologia si noile forme experientiale de psihoterapie nu au oferit doar dovezi convingatoare pentru a sustine acest punct de vedere, ci au aratat in mod concret in ce fel atitudinea noastra fata de moarte are legatura cu dilemele fundamentale cu care ne confruntam.

In psihicul uman, moartea este reprezentata pregnant in forma amintirilor biografice cu situatii din existenta postnatala, din timpul nasterii sau din existenta prenatala, in care viata a fost amenintata. Alte teme legate de moarte si nepermanenta constituie un aspect important al domeniului istoric, karmic si arhetipal al inconstientului colectiv. Aceste elemente din inconstientul personal si colectiv joaca un rol crucial in multe tulburari emotionale si psihosomatice grave. Ele reprezinta de asemenea una din cele mai importante surse a doua aspecte problematice ale naturii umane: lacomia insatiabila si predispozitia pentru ceea ce Erich Fromm numea "agresivitatea maligna" (Fromm 1973).

Lacomia si violenta sunt doua forte principale care au influentat istoria omenirii de-a lungul mileniilor. Pana recent, consecintele lor tragice s-au repercutat doar asupra celor direct implicati in diferite razboaie, revolutii si cuceriri; nu au amenintat evolutia speciei umane ca intreg si cu siguranta nu au reprezentat un pericol pentru ecosistemul si biosfera planetei. Chiar si dupa cele mai violente razboaie, natura a fost capabila sa se regenereze complet in cateva decenii. Dar in ultimul secol aceasta situatie s-a schimbat radical. Progresul tehnologic rapid, cresterea exponentiala a productiei industriale, explozia demografica masiva si in special descoperirea energiei atomice au schimbat definitiv raportul de forte. A devenit imperativ pentru supravietuirea speciei noastre si a intregii planete sa imblanzim aceste tendinte periculoase inerente naturii umane.

Psihoterapia si autoexplorarea aduc cateva raze de speranta in aceasta situatie sumbra. Tehnicile ce folosesc respiratia holotropica permit aducerea materialelor legate de moarte de la diferite niveluri ale psihicului in constiinta, experimentarea lui completa si reducerea sau eliminarea fortei emotionale pe care o are acest material pentru individ. De-a lungul anilor, am fost martorul unor vindecari emotionale si psihosomatice profunde, ca si al unor transformari radicale ale personalitatii, la mii de oameni care s-au angajat cu seriozitate in explorari interioare sistematice. Unii practicau meditatia, avand o practica spirituala regulata, altii au avut sedinte psihedelice supervizate sau au participat la diferite forme de psihoterapie experientiala si autoexplorare. Am vazut de asemenea schimbari profund pozitive la multi oameni care au primit sprijin adecvat in timpul crizelor psihospirituale spontane.

Dupa confruntarea experientiala cu moartea, in special in contextul mortii si renasterii psihospirituale, nivelul agresivitatii se diminueaza considerabil. Oamenii devin mai impacati, se simt mai confortabil in propria lor piele si mai toleranti cu ceilalti. Experienta mortii si renasterii psihospirituale si contactul constient cu amintirile postnatale si prenatale pozitive poate reduce impulsurile irationale si ambitiile exagerate. Cand focalizarea emotionala se deplaseaza de la trecut si viitor spre momentul prezent, oamenii sunt mai capabili sa se bucure de intamplarile simple ale vietii de zi cu zi, cum ar fi hrana, natura, muzica sau a face dragoste. Spiritualitatea se naste si din acest proces, o spiritualitate cu un caracter universal si mistic care e foarte autentica si convingatoare fiindca se bazeaza pe o experienta profunda si personala.

Acest proces de deschidere si transformare spirituala se aprofundeaza de obicei pe parcursul experientelor transpersonale - identificarea cu alti oameni, intregi colectivitati, animale, plante si chiar materii anorganice si procese din natura. Alte posibile experiente permit accesul constient la evenimente care se produc in alte tari, culturi si perioade istorice si chiar pe taramuri mitologice si cu fiinte arhetipale din inconstientul colectiv. intelegerea unitatii cosmice si a propriei divinitati aduce cu sine o identificare tot mai profunda cu toata creatia si un sentiment de uimire, iubire, compasiune si pace interioara Oamenii care intra in contact cu domeniul transpersonal al psihicului lor tind sa cultive o noua pretuire pentru existenta si un nou respect pentru viata. Una din cele mai impresionante consecinte ale acestui proces este aparitia spontana a unor preocupari profund umanitare si ecologice, iar oamenii se angajeaza in slujba unui scop comunitar. Aceasta atitudine se bazeaza pe o constienta aproape celulara a faptului ca granitele sunt arbitrare in univers; fiecare dintre noi este identic cu intreaga tesatura a existentei.

In mod evident, o astfel de transformare ne-ar mari sansele de supravietuire daca s-ar produce la o scara suficient de larga. Acest scenariu necesita sprijin oficial pentru "tehnologiile sacrului" in forma diverselor practici spirituale, terapii experientiale ce implica stari holotropice de constiinta, psihoterapie supervizata cu substante psihedelice, ritualuri samanice si rituri de trecere. Chiar daca aceasta conditie ar fi indeplinita, este incert daca transformarea interioara radicala la care am asistat eu in numeroase cazuri individuale se poate produse la scara suficient de mare. O intrebare si mai importanta este daca o astfel de transformare poate fi realizata suficient de repede ca sa contracareze criza globala ce escaladeaza rapid.

Problemele supravietuirii constiintei dupa moarte, reincarnarii si karmei sunt de asemenea foarte relevante pentru criza globala actuala. Comportamentul nostru este profund afectat de credintele noastre in aceasta privinta. in urma cu peste 2.000 de ani, Platon a indicat implicatiile morale profunde ale credintei in nemurire. in Republica, discutia lui Platon despre sufletul nemuritor si dreptatea ultima se incheie cu povestea experientei in apropierea mortii a renumitului razboinic Er, care a fost grav ranit in batalie (Platon 1916b). Cand si-a revenit, Er a povestit ca sufletul i-a parasit corpul, a calatorit intr-o regiune misterioasa unde a fost martorul judecatii divine si al rasplatii postume pentru cei drepti si pedepsei pentru depravati. Conceptul de dreptate postuma apare si in ultima scriere a lui Platon, Legile, unde Socrate spune ca ignorarea consecintelor postume ale faptelor noastre este "o binefacere pentru cei rai" (Platon 1961 c).

In capitolele anterioare am prezentat mai multe observatii ce sugereaza posibilitatea supravietuirii constiintei dupa moartea si a reincarnarii. Chiar daca aceste date de cercetare nu sunt suficient de convingatoare, in sine, ca sa converteasca un materialist convins, experientele pe care ele le descriu sunt extrem de convingatoare. Astfel de experiente holotropice pot influenta oamenii atat de profund, incat sa produca schimbari fundamentale in comportamentul lor. Noul cod moral care rezulta nu e bazat pe porunci, ordine, interdictii sau frica de pedeapsa, ci pe o constienta celulara a unitatii intregii creatii si a legilor universale care o guverneaza.

Deoarece o combinatie de lacomie necontrolata, agresivitate maligna si arme de distrugere in masa ameninta supravietuirea omenirii si poate chiar a vietii pe planeta, trebuie sa ne gandit serios la orice solutie care le ofera oamenilor o speranta. Oricat de neplauzibila pare ideea unei transformari psihospirituale la scara larga, faptul ca ea poate aparea regulat la nivel individual este foarte semnificativ. Din experienta mea, persoanele care sunt capabile sa infrunte moartea si sa se impace cu ea in procesul lor interior sunt predispuse sa dezvolte un spirit de cetatenie planetara, respect pentru viata in toate formele ei, sensibilitate ecologica profunda, spiritualitate cu un caracter universal si atotcuprinzator, aversiune fata de violenta si refuz de a considera agresivitatea ca o forma acceptabila de rezolvare a conflictelor. O astfel de transformare interioara radicala si ridicare la un nou nivel de constiinta ar putea fi singura sansa reala de supravietuire a omenirii.

Stan Grof, Calatoria Ultima

Luceafarul vietii ! de Mihai Eminescu!

1. În raza zilelor de mîini

Vedem o viata noua

Scaldata-n sute de lumini

Necunoscute noua.

2. Privind luminile ceresti

În noptile senine

Zburam din grijile lumesti

În sferele divine.

3. Si admiram tacerea lor

Adînca, trecatoare

Ce-nalta tot ce-i muritor

Spre lumi nemuritoare.

4. Dar ce putem cuprinde noi

Din tot ce n-are margini

Cînd mintea noastra de noroi

E-o carte fara pagini.

5. Ce poate sa-nteleaga ea,

Materia greoaie,

Cînd forta din atom, din stea

E suflet de vapaie.

6. Dar toate nu-s închipuiri

Iluzii dulci, desarte,

Ce ne hranesc cu amagiri

Purtîndu-ne spre moarte.

7. Ne credem fata de ceilalti

Mai mari în trup, cuvinte,

Nu ne vedem ca înselati

Suntem de-a noastra minte.

spiritul:

8. Sarmane om ce crezi ca esti

Sau reprezinti aice,

Ai încercat sa te privesti

În Eul tau novice?

9. Nu mlastinile ce te-au prins

Sunt locurile tale,

Desi în ele te-ai deprins

Ca orice animale.

10. Si animal de-ai fi, la fel,

N-ar fi prea mare gîndul,

Dar vezi, tu esti mai rau ca el,

Caci prea iubesti pamîntul.

11. Prea esti robit de griji, nevoi

Si toate cele false,

Tinîndu-ti trupul în gunoi

Si sufletul în fase.

12. Apoi tu singur esti surprins

Ca soarta ti-e amara.

Te zbati si-apoi te dai învins

Satul de-a ei povara.

13. Dar sa te-ntrebi vreodata, tu

De cauza pieririi,

Nici gînd. Ba chiar pretinzi ca nu

Exista Tatal Firii

omul:

14. Nu-i nimeni mai presus ca eu

În lumea asta mare.

Nu-i soarta si nici Dumnezeu

Ci totu-i întîmplare.

15. Minciuna-i cine m-a facut,

Rusinea mi-a dat corpul

Si mi-am facut din prima scut

Si din secunda scopul.

16. Nu cred decît ce simt si vad

Cu simturile mele.

Încolo-i moarte si prapad,

Pustii numite stele.

17. Ce-mi pasa mie ce-oi mai fi

Cînd voi intra-n tarîna.

Caci tot ce ma-nconjoara aci

Spre dulci placeri ma mîna.

18. Ce sa pricep eu din ce e

Divinitate, spirit,

Cînd trupu-mi are tot ce vrea

La ce bun sa-l mai irit.

19. Si ce folos sa-l umilesc

Cu rugaciuni, iluzii,

Cu care-adesea se hranesc

Schilozii, orbii, surzii

20. Eu, slava cerului-s întreg

Nu-mi pasa ce fac altii.

Eu stiu din viata ce s-aleg

Si fara inspiratii.

prezentatorul:

21. Cam astfel îsi cuvînta el

Mintindu-se pe sine

Sarmanul om fara de tel,

Pierdut printre ruine.

22. Dar toate au si un sfîrsit

Cu rostul lor integru

Ce vine-adesea negîndit

Cu tot cortegiu-i negru.

23. Din omul nostru-asa semet

N-a mai ramas nimica,

Din contra, nu-i nici îndraznet

Sa-si stapîneasca frica.

24. Caderea-i brusca-l zdruncina

În simturi asa tare

Ca-ntîia data se-ntreba:

Sunt viu, mai sunt eu oare?

spiritul:

25. Existi epava, biet nebun,

Ai fost tu viu vreodata ?

Mai mult e de prisos sa-ti spun

Vestiri ce nu te-mbata.

prezentatorul:

26. El stete-o clipa încremenit.

Parc-auzi o voce,

Dar capul îi paru traznit

De bulgari grei de roce.

omul:

27. Eu sufar? Deci exist? EU sunt?

Cui sa-ndrug rugamintea?

Iertare cer! Loveste crunt,

Dar nu-mi lua si mintea!

28. Mai lasa-ma, vreau sa repar

Greselile facute.

Acuma simt cerescul har

Ce poate sa m-ajute.

spiritul:

29. Iertat esti, dar pacatu-l tragi,

Caci altfel uiti prea iute.

Promisiuni grabite, vagi,

Nu-i nimeni sa le-asculte.

omul:

30. Ucide-ma, doresc sa mor,

Trazneste-ma acuma,

Îti cer un foc ucigator,

Îndura-te, sunt huma.

31. Nu pot sa mai suport, n-auzi?

Calvarul asta groaznic.

Termina-l, ce ma tot acuzi

Ca-s mîndru si obraznic.

32. Sau poate... -ntr-adevar nu esti...

Vai, mintea mi se pierde.

M-afund în goluri pamîntesti

Si nimeni nu ma vede.

spiritul:

33. Hei omule, nu esti deprins

A suferi-n tacere

Si-n loc sa scapi, înca te-ai prins

Pe-un nou drum de durere.

34. Dar Domnul viata nu ti-o ia

Cînd ti-e mai tulburata,

Ci-ti cere sa revii în ea

Cu mintea luminata.

35. Tu nu esti, ai uitat, asa-i,

Materia-i de vina,

În ea te prinzi cu tot ce ai

Din opera Divina.

36. Dar iata-asculta tot ce-ti spun

Si crede-adînc în ele

Îti voi vorbi de tot ce-i bun,

De infinit, de stele.

37. De viata ta de pe Pamînt,

De dor si de iubire,

De-al sufletului tau avînt,

De-a omului zidire.

38. Cînd totu-ngramadit era

În sine, unitate,

Cînd pacea vesnica domnea

În tainica cetate.

39. Cînd timp si spatiu nu putea

Sa-nchege zi si noapte,

Cînd frig si cald nu se simtea,

Nici nastere, nici moarte.

40. Cînd totul nu era nimic

Nimicul era totul

Cînd necuprinsu-atît de mic

În el pastra pivotul

41. Acesta singur se misca

Pornit de-un dor de duca

Si-n juru-i totul se schimba

Vibrînd ca o naluca.

42. Atunci dintr-însul s-au desprins

Frînturi nenumarate

Împrastiindu-se-ntr-adins

Sa miste tot, departe.

43. Vîrtejul astfel se nascu

Croindu-si drum în mare

Si forta lui mereu crescu

Din ce în ce mai mare.

44. Si se-ncuiba atît de strîns

În sîmburele-atomic

Ca-l ridica la rang de ins

Eternul Cosmogonic.

45. Puteri imense detinînd,

Pe sine se preface

Si-n jur vecinii adunînd

Imense blocuri face.

46. Si-n fierbinteala de miscari

S-aprind si-alerg prin spatiu,

În grupuri ce-si resorb din zari

Viata si nesatiu.

47. Si-apoi mereu s-au tot ivit

Prefaceri complicate,

Umplînd tot spatiul infinit

Cu lumi frumos grupate.

48. Sunt universuri ce roiesc

În ritmuri minunate

De-armonioase legi ceresti

Conduse si-nzestrate.

49. Fiinte-organizate apoi,

În ele nasc navalnic

Dînd lumi de spirit si noroi

Cu trai maret si jalnic.

50. Cugetatoarele cînd vin

Gîndirea ia fiinta

Nascînd pe rînd sub scut divin

Iubire si credinta.

omul:

51. N-am înteles înca deajuns

Din cele spuse, frate,

Cam unde-o fi Cel nepatruns

Ce-n mîna tine toate ?

spiritul:

52. Asteapta, ai rabdare-un pic,

Nu-i treaba prea usoara.

Cînd eu te-ntreb cîte ceva

Raspunde-mi într-o doara.

53. Si-atunci tu însuti vei afla

Raspunsul chiar în tine.

Privind adînc, gîndirea ta

Te va-ndruma spre bine.

54. Cînd flori de gheata cad de sus

Re-mpodobind natura,

Prinzînd din zbor un fulg, ce-ai zis

Cînd i-ai vazut structura?

omul:

55. Ce forta-n stea de prefacu

În fin balon de apa?

Nu spui nimic, n-ai viata tu,

Sau vocea ta îmi scapa ?

spiritul:

56. Nimic, desi ar fi ceva,

Îti trebuie-ndrumare.

Te-oi ajuta, caci vrerea ta

E-o forta foarte mare.

57. Ma bucur ca n-or fi-n-zadar

A mele straduinte,

Voi mai aprinde înc-un far

În calea biruintei

58. Te voi urma oriunde-ai fi

Voi sta cu tine alaturi

Si orice piedici s-or ivi

Vei sti sa le înlaturi.

59. Deci, iata calea, poti sa pleci

Ai mult de mers, o viata.

Dar nu uita, prin orice treci

S-asculti a mea povata.

prezentatorul:

60. Si a plecat plin de curaj

Si de nadejdi, de vlaga,

Sa vada ce fel de miraj

Formeaza lumea-ntreaga.

61. Ajunge-n munti, privi uimit

A codrilor destine,

”Sa urc, desi sunt obosit,

Mi-e dor de înaltime.”

62. Suind, de ploaie fu cuprins,

”Ce baie minunata!

Si oboseala am învins

Si aerul ma-mbata.

63. Ce fericit as fi aici

Sa duc o viata-ntreaga

Cu oi si cîini, cu oameni mici

Ce stiu sa ma-nteleaga.

64. Sa vad de sus întinsul larg

Cu rasarit de soare

Dup-a-naltimilor catarg

Sa-mi port gîndirea-n zare.

65. Spre lumi de aur si de vis,

Spre stele sclipitoare,

Ramîn aici, e paradis

Si farmec si splendoare.

66. Dar ce pacat ca n-am aripi

As trece peste creste,

Peste paduri si peste rîpi

Ca soimul din poveste.”

67. Dar dintr-odata-un vînt purta

Un zumzet de motoare,

Privirea-i trista se-ndrepta

Spre-un punct lucind în soare.

68. Paru ca e un animal

Ca toate celelalte,

Dar nu, e-un monstru de metal

Purtat de forte-nalte.

69. Ce dor îi mina-atît de sus?

Sau frica li-e de munte?

Sarmanii, stiu ei ce-au ajuns

De zbor atît de iute?

70. Dar ce-i, au ametit, cobor?

Vai, groaznic, cad în vrila!

O, Doamne, fii îndurator

Si ai de dînsii mila.

71. Ca un bolid, venind în jos

Cu viata-ntrînsul înca

Cu zgomot surd si fioros

Gigantul intra-n stînca.

72. Cutremur, groaza, totul praf

O masa fara forma,

Oroare, flacari, asta-i jaf

Si nicidecum o norma!

omul:

73. De ce Stapîne i-ai rapus

Cînd se-naltau spre tine?

De ce cu foc i-ai mai distrus

Si tocmai lînga mine ?

74. De ce nu mi-ai lasat prilej

Sa-i vad macar la fata?

De ce opresti cu-asa vîrtej

Cea mai superba viata?

75. O, sufletul îmi e ranit!

Esti crud, prea crud parinte,

De azi regret ca te-am iubit,

Mai mult ca înainte !

76. Ma duc departe, nu mai vreau

Sa mai aud de nimeni

Te-am smuls din piept, nu te mai iau,

Ramîn doar eu cu mine.

prezentatorul:

77. Si s-a tot dus, a coborît,

Si muntii, si-al lui suflet,

A mers si-a mers, c-a coborît

De foame si de umblet.

78. ÎI prinse noaptea-ntr-o vîlcea

În mijloc de padure,

O toropeala-l napadea

Si somnul da sa-l fure.

79. Dar din tufisu-alaturat

Doi licurici sclipira,

Privi la ei cam încurcat

Si-un gînd adînc îl fura.

80. Prea mari, rotunzi si prinprejur

Stiu bine ca nu-s ape,

Deci nu-s insecte, pot sa jur

Ah, Domnul sa ma scape !

81. O cruce-n graba îsi facu

Si-un pas-napoi se dete,

O cioata-l sabota, cazu.

Se ridica, i-e sete.

82. Sudoarea rece-l napadi

Si-o sterse de pe frunte,

Se-ntoarse, nu putea-ndrazni

Pericolul sa-nfrunte.

83. Da buzna, fuge obosit

Lovindu-se de arbori,

Un gol... de-acum s-a ispavit...

E moarte fara martori

84. Doi licurici, nu spui nimic

Fulg moale de zapada?

M-afund, ma pierd si-atît de mic

Nu-i nimeni sa ma vada ?

85. Cam unde-o fi Cel nepatruns

Ce-n mîna tine toate?

Eu viu...? Iertare, ce-am ajuns?

Sunt eu? Mai sunt eu poate?

86. O, Doamne-ncep sa te-nteleg,

Vad mîna ta oriunde.

De ochiul tau perfect, întreg

Nimic nu se ascunde!

87. Asa de jos m-ai aruncat

Si am ramas tot teafar,

Ba prin cadere m-ai urcat

Mai sus, ca pe-un luceafar.

88. Ce rau îmi pare c-am gresit,

Nu-s vrednic de-a ta mila,

Dar jur ca tot ce mi-e sortit

Sa nu-mi mai cada sila.

spiritul:

89. Asa-i cum zici. M-ai înteles,

Te-ai desteptat din tina,

De aceea-n lume-ai fost ales

Sa raspîndesti lumina.

90. Asculta deci ce-ti spun acum

E-a vietii noastre baza,

Tu s-o arati mereu pe drum

La cei ce vor s-o vaza.

91. Exemplele ce ti le-am dat

Sunt doua mari extreme,

Cristal si om evoluat

A firii teoreme...

92. Materia dintru-nceput

Avu într-însa spirit

Caci altfel n-ar fi conceput

Nimic din al ei merit.

93. Si-aceasta forta-n infinit

Sa se re-ntoarca tinde,

Cînd misiunea si-a-mplinit,

Nimic n-o mai cuprinde.

94. Se-nalta lin pîna la El

Formînd un tot cu Dînsul

Atotputernic în eter

Si peste-ntreg cuprinsul

95. Fiinta destinata dar

Sa duca-n cer fluidul,

E supraomul legendar

Ce-nfrunta adesea vidul

96. El nu-i ca voi, greoi si dur

Cu forme grosolane,

Ci e subtil, cu suflet pur

Si simturi diafane.

97. Iesind demult de printre voi

Din planul suferintei,

El soarbe-n lumea de apoi

Paharul biruintei.

98. Dar biruinta contra lui

L-aduse-n sfere line,

Aici, în viata unde nu-i

Nici jale, nici suspine.

omul:

99. Si ce-as putea sa fac s-ajung

Si eu în lumea-aceea?

Ce-ar trebui din corp s-alung

Sa aflu si eu cheia?

spiritul:

100. Mai ai a trece multe punti

Prin vietile din cale,

Cu gînduri grele multe frunti

Vei mai scalda-n sudoare.

101. Dar daca vrei sa-ti mai scurtezi

Calvarul dinainte,

Ridica-ti sufletul si crezi

În taina celor sfinte.

102. Si cînd ca spirit vei fi iar

În planuri mai înalte,

Continua-ti de-acolo chiar

Lucrarile lasate.

omul:

103. Cum Doamne, iar nu înteleg

Fiind asa departe,

Cum as putea sa mai dezleg

Problemele-ncarnate ?

spiritul:

104. Sarmane lut, tot lut ramîi,

O trista închisoare,

Nu lasi pe nimeni între vii

Decît atunci cînd moare.

105. Sarmane lut, sarmane om

Ce vezi nu-ti vine-a crede,

Desi ti-e dat sa vezi si-n somn

Ce ochiul tau nu vede.

106. N-ai observat tu de cînd esti

În viata ta desarta

Atîtea supraomenesti

Puteri ce-n ea le poarta ?

107. Nu, e zadarnic ce am spus

Deoarece nu se poate.

Te iau cu mine, vino sus

Sa vezi de-acolo toate.

108. Asa, vezi trupu-ti adormit,

Sa n-ai grija de spatii,

El va trai ca adormit

Si-l vor pazi savantii.

109. Oricît ne vom îndeparta

Fluidu-ti se va-ntinde

Si corpul tau va imprima

Ce-n tine va cuprinde.

omul:

110. Ah, am scapat ca din mormînt

Si-acum plutesc în slava,

Ce ma retine de pamînt

E pulbere si pleava.

111. Cît as mai vrea sa nu ma-ntorc

În casa înselarii..

Sînt pur. Ce-as mai putea sa torc

La faptele-ncarnarii?

112. Aici e-atîta adevar

Si vraja si lumina

Ca n-ar încape fir de par

Din lumea cea straina.

spiritul:

113. Te-nseli, fiind cu mine vezi

Mai mult decît ti-e firea.

Dar tu de-acum evoluezi

Si capeti mîntuirea.

114. Eu te ridic spre Dumnezeu

Sa-ti deie El lumina.

Iar tu vei coborî mereu

Sa lupti cu-a lumii vina.

omul:

115. Dar ce-am facut eu, pentru ce

Atîta ispasire ?

spiritul:

Priveste-acolo, vezi ce e

Cu-acea îngramadire ?

omul:

116. Da, vad barbati viteji luptînd

Sa-si apere pamîntul

Si mai zaresc copii plîngînd

Cum iarna plînge vîntul.

117. Si în mizerie ei cresc

Si-ajung la închisoare.

Straini cu rîndul jefuiesc

O tara-ajunsa-n floare.

118. Si prigoniri se tot succed

Biserici, scoli sînt arse.

Familii se corup, se pierd

Prin fel de fel de farse.

119. Iar sus pe tron un dictator

Nu stie ce-i cu dînsul.

Manînca vietile celor

Ce n-au credinta-ntr-însul.

spiritul:

120. Ce soarta crezi ca si-a creat

În alte existente?

Sa fie vesnic sfarîmat

De-a umbrei lor prezente.

121. Si-n urma cînd va ispasi

Pedeapsa cuvenita

El însusi va re-nsufleti

Credinta urgisita.

122. Se va regenera din nou

Pe culmi ametitoare

Din al trecutului ecou

A spiritului floare.

123. Asemeni, tu ai patimit,

Dar azi e pe sfîrsite.

De mii de ani te lupti cumplit

Cu doruri ne-mplinite.

124. Mai totdeauna, în zadar

Te zbuciumai în ele,

Desi treceai ca un fugar

Prin piedicile grele.

125. Dar vezi, nu poti sa pretuiesti

A binelui placere

De n-ai prilej sa te lovesti

Cîndva de vreo durere.

126. Caci din durere esti nascut

Si-ti porti în ea fiinta

Nici pentru suflet n-ai un scut

Mai sfînt ca suferinta.

omul:

127. O, de copil le-am încercat,

Cînd asta, cînd cealalta,

Dar niciodata desteptat

N-am fost de-a lor rasplata.

128. Degeaba prin vis de-am banuit

Ce-nseamna a lor prezenta

Atunci cînd trupul adormit

Iesea din existenta.

spiritul:

129. Da, visul. Si-ai visat în vis

Vreodata dorul sortii ?

omul:

Fireste, din al lui abis

Vorbeam chiar si cu mortii.

130. Ma-ntelegeam cu fratii mei,

Cu sora, cu bunica,

Desi din vocea lor de zei

Nu se-auzea nimica.

131. În schimb, cuvîntul meu era

Atîta de puternic

Ca-n juru-i totul se trezea

În groaza si-ntuneric.

132. Paream ca strig: cine-a-ndraznit

Sa spuna ca e moarta?

Fiinta care am iubit

Nu moare niciodata!

spiritul:

133. Perfect, stiam ca tu esti

Cel indicat de soarta

Sa duci lumina unde nu

Se vede-a vietii poarta.

134. Tu stii? Nu tuturor li-e dat

Sa vada-n lumea noastra.

Desi li se deschide larg

A visului fereastra.

135. Asta e legatura lor

Cu-adevarata viata

Prin ea, cu drag noi dam celor

Ce cer vreo grea povata.

136. Si cînd în lumea noastra, voi

Murind, va pierdeti corpul,

Va nasteti iarasi printre noi

Sa va refaceti corpul.

137. Dar, daca grele încercari

V-apasa, -un plan nemernic

Va cereti pentru ispasiri

Un nou calvar puternic.

138. Si dupa gravitatea lui

Voi însiva alegeti

Sa puneti capat gîndului

Ce nu vi-l întelegeti.

139. Si dupa ce v-ati re-ncarnat,

Materia orbeste

Si-n noul drum ce v-ati luat

Mai rau va rataceste.

140. Începeti prin a va cîrti

Aproapele si sfintii

Apoi, nebuni, va nimiciti,

Va sfîsiati parintii.

141. Ce sa mai spun de-atîtea mii

Gresale si ispite

Ce va rapesc de printre vii

Cu simturi adormite...

142. Si cum spuneam, v-alegeti voi

O soarta oarecare

Si daca-nvingeti, ca eroi

Gasiti evoluare.

143. Asa vreti unii bogatii

Imense, nesfîrsite

Prin care s-ajutati copii,

Fiinti nenorocite.

144. Si vi se dau, dar voi uitati

C-aveti o datorie

Si ori ajungeti ruinati,

Ori va treziti sub glie.

145. Iar altii, vreti sa fiti saraci

Mizerii sa va roada,

Unii smintiti si altii vraci

A lumii voastra coada.

omul:

146. Dar avionul? Vreau sa stiu

De ce asa o soarta...

Distrus fulgerator de viu

Pe-a fericirii poarta.

spiritul:

147. Ti-am mai vorbit de el curînd,

În cazul cu bogatii.

Pacatul i-a condus zburînd

Sa moara ca piratii.

148. Si totusi au evoluat

Caci adorau înaltul

Febrili în el s-au ridicat

Sa-si vada-aievea saltul

omul:

149. Stapîne, fii în veci slavit

Te vad acum oriunde

Si-n firul ierbii înverzit

Iubirea Ta patrunde.

150. Un pai, o floare, -un munte, -o stea,

Puterea Ti-o arata

Si toata fericirea mea

De Tine e legata.

151. Te vad si-n mine, -n sînul meu

Cu ochii Tai albastri

Si peste tot te vad mereu

Înconjurat de astri.

152. O, Doamne, fii bun si ma ia

La Tine-n cer, departe,

Acolo e iubirea mea

Reda-mi-o de se poate.