miercuri, 17 noiembrie 2010

Moarte, Constiinta si Renastere




Voi incheia discutand cateva din implicatiile mai largi pe care observatiile din cercetarea constiintei si o noua intelegere a mortii le pot avea pentru criza globala cu care se confrunta actualmente umanitatea. Autori contemporani, ca Alan Harrington si Ernest Becker, au sugerat ca o negare masiva a mortii poate duce la patologii sociale cu consecinte periculoase pentru omenire(Harrington 1969, Becker 1973). in a doua jumatate a secolului 20, cercetarea spihedelica, tanatologia si noile forme experientiale de psihoterapie nu au oferit doar dovezi convingatoare pentru a sustine acest punct de vedere, ci au aratat in mod concret in ce fel atitudinea noastra fata de moarte are legatura cu dilemele fundamentale cu care ne confruntam.

In psihicul uman, moartea este reprezentata pregnant in forma amintirilor biografice cu situatii din existenta postnatala, din timpul nasterii sau din existenta prenatala, in care viata a fost amenintata. Alte teme legate de moarte si nepermanenta constituie un aspect important al domeniului istoric, karmic si arhetipal al inconstientului colectiv. Aceste elemente din inconstientul personal si colectiv joaca un rol crucial in multe tulburari emotionale si psihosomatice grave. Ele reprezinta de asemenea una din cele mai importante surse a doua aspecte problematice ale naturii umane: lacomia insatiabila si predispozitia pentru ceea ce Erich Fromm numea "agresivitatea maligna" (Fromm 1973).

Lacomia si violenta sunt doua forte principale care au influentat istoria omenirii de-a lungul mileniilor. Pana recent, consecintele lor tragice s-au repercutat doar asupra celor direct implicati in diferite razboaie, revolutii si cuceriri; nu au amenintat evolutia speciei umane ca intreg si cu siguranta nu au reprezentat un pericol pentru ecosistemul si biosfera planetei. Chiar si dupa cele mai violente razboaie, natura a fost capabila sa se regenereze complet in cateva decenii. Dar in ultimul secol aceasta situatie s-a schimbat radical. Progresul tehnologic rapid, cresterea exponentiala a productiei industriale, explozia demografica masiva si in special descoperirea energiei atomice au schimbat definitiv raportul de forte. A devenit imperativ pentru supravietuirea speciei noastre si a intregii planete sa imblanzim aceste tendinte periculoase inerente naturii umane.

Psihoterapia si autoexplorarea aduc cateva raze de speranta in aceasta situatie sumbra. Tehnicile ce folosesc respiratia holotropica permit aducerea materialelor legate de moarte de la diferite niveluri ale psihicului in constiinta, experimentarea lui completa si reducerea sau eliminarea fortei emotionale pe care o are acest material pentru individ. De-a lungul anilor, am fost martorul unor vindecari emotionale si psihosomatice profunde, ca si al unor transformari radicale ale personalitatii, la mii de oameni care s-au angajat cu seriozitate in explorari interioare sistematice. Unii practicau meditatia, avand o practica spirituala regulata, altii au avut sedinte psihedelice supervizate sau au participat la diferite forme de psihoterapie experientiala si autoexplorare. Am vazut de asemenea schimbari profund pozitive la multi oameni care au primit sprijin adecvat in timpul crizelor psihospirituale spontane.

Dupa confruntarea experientiala cu moartea, in special in contextul mortii si renasterii psihospirituale, nivelul agresivitatii se diminueaza considerabil. Oamenii devin mai impacati, se simt mai confortabil in propria lor piele si mai toleranti cu ceilalti. Experienta mortii si renasterii psihospirituale si contactul constient cu amintirile postnatale si prenatale pozitive poate reduce impulsurile irationale si ambitiile exagerate. Cand focalizarea emotionala se deplaseaza de la trecut si viitor spre momentul prezent, oamenii sunt mai capabili sa se bucure de intamplarile simple ale vietii de zi cu zi, cum ar fi hrana, natura, muzica sau a face dragoste. Spiritualitatea se naste si din acest proces, o spiritualitate cu un caracter universal si mistic care e foarte autentica si convingatoare fiindca se bazeaza pe o experienta profunda si personala.

Acest proces de deschidere si transformare spirituala se aprofundeaza de obicei pe parcursul experientelor transpersonale - identificarea cu alti oameni, intregi colectivitati, animale, plante si chiar materii anorganice si procese din natura. Alte posibile experiente permit accesul constient la evenimente care se produc in alte tari, culturi si perioade istorice si chiar pe taramuri mitologice si cu fiinte arhetipale din inconstientul colectiv. intelegerea unitatii cosmice si a propriei divinitati aduce cu sine o identificare tot mai profunda cu toata creatia si un sentiment de uimire, iubire, compasiune si pace interioara Oamenii care intra in contact cu domeniul transpersonal al psihicului lor tind sa cultive o noua pretuire pentru existenta si un nou respect pentru viata. Una din cele mai impresionante consecinte ale acestui proces este aparitia spontana a unor preocupari profund umanitare si ecologice, iar oamenii se angajeaza in slujba unui scop comunitar. Aceasta atitudine se bazeaza pe o constienta aproape celulara a faptului ca granitele sunt arbitrare in univers; fiecare dintre noi este identic cu intreaga tesatura a existentei.

In mod evident, o astfel de transformare ne-ar mari sansele de supravietuire daca s-ar produce la o scara suficient de larga. Acest scenariu necesita sprijin oficial pentru "tehnologiile sacrului" in forma diverselor practici spirituale, terapii experientiale ce implica stari holotropice de constiinta, psihoterapie supervizata cu substante psihedelice, ritualuri samanice si rituri de trecere. Chiar daca aceasta conditie ar fi indeplinita, este incert daca transformarea interioara radicala la care am asistat eu in numeroase cazuri individuale se poate produse la scara suficient de mare. O intrebare si mai importanta este daca o astfel de transformare poate fi realizata suficient de repede ca sa contracareze criza globala ce escaladeaza rapid.

Problemele supravietuirii constiintei dupa moarte, reincarnarii si karmei sunt de asemenea foarte relevante pentru criza globala actuala. Comportamentul nostru este profund afectat de credintele noastre in aceasta privinta. in urma cu peste 2.000 de ani, Platon a indicat implicatiile morale profunde ale credintei in nemurire. in Republica, discutia lui Platon despre sufletul nemuritor si dreptatea ultima se incheie cu povestea experientei in apropierea mortii a renumitului razboinic Er, care a fost grav ranit in batalie (Platon 1916b). Cand si-a revenit, Er a povestit ca sufletul i-a parasit corpul, a calatorit intr-o regiune misterioasa unde a fost martorul judecatii divine si al rasplatii postume pentru cei drepti si pedepsei pentru depravati. Conceptul de dreptate postuma apare si in ultima scriere a lui Platon, Legile, unde Socrate spune ca ignorarea consecintelor postume ale faptelor noastre este "o binefacere pentru cei rai" (Platon 1961 c).

In capitolele anterioare am prezentat mai multe observatii ce sugereaza posibilitatea supravietuirii constiintei dupa moartea si a reincarnarii. Chiar daca aceste date de cercetare nu sunt suficient de convingatoare, in sine, ca sa converteasca un materialist convins, experientele pe care ele le descriu sunt extrem de convingatoare. Astfel de experiente holotropice pot influenta oamenii atat de profund, incat sa produca schimbari fundamentale in comportamentul lor. Noul cod moral care rezulta nu e bazat pe porunci, ordine, interdictii sau frica de pedeapsa, ci pe o constienta celulara a unitatii intregii creatii si a legilor universale care o guverneaza.

Deoarece o combinatie de lacomie necontrolata, agresivitate maligna si arme de distrugere in masa ameninta supravietuirea omenirii si poate chiar a vietii pe planeta, trebuie sa ne gandit serios la orice solutie care le ofera oamenilor o speranta. Oricat de neplauzibila pare ideea unei transformari psihospirituale la scara larga, faptul ca ea poate aparea regulat la nivel individual este foarte semnificativ. Din experienta mea, persoanele care sunt capabile sa infrunte moartea si sa se impace cu ea in procesul lor interior sunt predispuse sa dezvolte un spirit de cetatenie planetara, respect pentru viata in toate formele ei, sensibilitate ecologica profunda, spiritualitate cu un caracter universal si atotcuprinzator, aversiune fata de violenta si refuz de a considera agresivitatea ca o forma acceptabila de rezolvare a conflictelor. O astfel de transformare interioara radicala si ridicare la un nou nivel de constiinta ar putea fi singura sansa reala de supravietuire a omenirii.

Stan Grof, Calatoria Ultima

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu