de Bruce Lipton
Evoluţia de la conştienţa umană la conşţienţa divină implică existenţa dualităţii vindecare, moştenire karmică şi boală la nivel celular şi atomic. Multe din miile de documentaţii referitoare la aşa-zisele vindecări miraculoase demonstrează cu tărie impactul conştienţei asupra stării de bine fizic, emoţional, mental şi spiritual. Medicina care tratează ansamblul minte-corp, statistic vorbind fiind suficient de validată pentru a fi predată în şcolile actuale de medicină, oferă dovezi suplimentare despre abilitatea noastră de a ne vindeca singuri. Mergând mai departe, cercetările biologului molecular Bruce Lipton indică faptul că oamenii îşi pot modifica singuri ADN-ul şi pot depăşi pericolul unor boli incurabile printr-o simplă modificare a stării de conştienţă.
Deepak Chopra a remarcat că “există o profundă similitudine între gând şi foton”. Un foton este o particulă sau o cuantă de energie sau de radiaţie electromagnetică. Dr. Chopra presupune că există o legătură între gând şi lumină. În multe din tradiţiile şamanice, gândul (intenţia) este considerată o formă sau o funcţie a luminii de dimensiune înaltă. Mintea este o “energie a iluminării generatoare de impuls pentru apariţia unei idei sau forme gând care se transmite sau se recepţionează” scria Alice Bailey. “ Energia minţii poate materializa pe baza unei raze de lumină”. Urmărind firul acestei raţiuni, ne putem imagina că suntem nu doar “lumină condensată în forme” (pentru a-l cita pe dr. Richard Gerber) ci şi “forme-gând materializate”.
Acest fel de a privi corpul uman ca pe o formă gând condensată în materie, care ar părea bizar cititorului la prima vedere, într-o ultimă analiză ajunge să fie profund înălţător. Specialişti în fizica cuantică au demonstrat în repetate rânduri că un savant influenţează de fiecare dată rezultatul unui experiment prin simpla lui observare, o constatare unanim acceptată de comunităţile ştiinţifice sub numele de Principiul Heisenberg al Incertitudinii. Şi mai uimitoare este descoperirea care revoluţionează o paradigmă, scoţând în evidenţă dualitatea particulă-undă: probabilitatea ca un om de ştiinţă să creeze efectiv particulele cuantice observate, particule care în stadiul preexistent observării păreau să existe doar sub formă ondulatorie.
Din această informaţie transpare un adevăr fundamental şi revoluţionar: conştienţa creează. Ca fiinţe umane dăruite cu liber arbitru, ne putem folosi puterea conştienţei pentru a ne re-crea realitatea: implicit cu un corp, minte, spirit eliberate de boală însă fără a ne limita la atât.
Am subliniat cuvântul a recrea deoarece, în mod evident, deja suntem deja locuitorii unei creaţii. Lumea, aşa cum o cunoaştem se bazează pe o conştienţă duală sau divizată care se consideră separată de rest, inclusiv de întreg sau de Mintea lui Dumnezeu, cea care a dat naştere universului atât de des experimentat de oameni sub forma unui câmp de bătălie dintre bine şi rău, lumină şi întuneric, greşit şi corect, „noi” şi „ceilalţi”.
Dualitatea nu este însă o simplă filozofie; este şi o stare fizică de bine. Atomii care stau la baza alcătuirii celulelor noastre sunt încărcaţi cu sarcini pozitive şi negative a căror opoziţie susţine structurile anumitor forme de viaţă. Lipton a ales fraza „biologia conştienţei” pentru a sintetiza ideea revoluţionară că organismele vii, inclusiv oamenii, ar fi de fapt forme-gând maleabile şi nu doar formaţiuni apărute empiric. Cu alte cuvinte, dintr-o perspectivă cuantică, noi suntem în esenţă nişte unde a căror coerenţă generează particule printr-un act de conştienţă. Modificându-ne nivelul de conştienţă, ne schimbăm atât forma cât şi funcţiunile fizice.
Vindecarea presupune refacerea întregului. Vindecarea duce la unitate şi iluminare şi implică o acordare (în engleză atonement) care în acest context ar trebui citită ca ”menită întregirii” (at-one-ment). Într-o lume în care gândul creează şi biologia este un produs al conştienţei, nu invers, mintea capătă puterea de a forja o nouă biologie, una care nu se mai bazează pe dualitate ci pe principiile unităţii şi armoniei. În cartea Întoarcerea Triburilor Păsări, unde tema centrală este reunificarea corpului uman cu sufletul în anii de răscruce pe care tocmai îi traversăm, Ken Carey sintetizează în clar felul cum trebuie să procedăm la nivel individual şi colectiv: ” Pentru noi, provocarea şi în acelaşi timp imensa şansă constă în deschiderea în faţa unui mod de gândire care ne schimbă literalmente viaţa prin a ne reconsidera menirea în cadrul existenţei.”
Iluminarea înseamnă înălţarea conştiinţei şi umplerea cu lumina a sufletului până la punctul de a deveni lumina însăşi. Adevărata iluminare urmează calea măestriei individuale conştiente care prin definiţie are ca rezultat creaţia unui corp de lumină stabilizat. Corpul de lumină sau corpul sufletesc este un vehicul fizic echilibrat şi armonios „trinitar” care a depăşit dualitatea, karma şi boala de la nivelele celulare şi atomice.
Putem conceptualiza actuala tranziţie evolutivă a ADN-ului speciei noastre ca pe o trecere de la ”sistemul de operare” în cod binar la unul ”trinitar” bazat pe ener-getica unui tetrahedron triplu suprapus. Am putea merge chiar mai departe afirmând că umanii evoluează de la biologie la ”triologie”. În această perspectivă este foarte interesant faptul că unele comunităţi ştiinţifice alternative au făcut aluzii referitoare la cercetări efectuate asupra spiralei a treia din ADN, a cărei activare a fost observată la mulţi oameni.
O modalitate luminată de a înţelege producerea metamorfozei unei fiziologii unificate pe bază de lumină este observarea particulei cuantice cunoscută sub denumirea de pozitronium. Pozitroniumul este compus dintr-un electron cu sarcină negativă şi un pozitron cu sarcină pozitivă. Pozitroniumul este un exemplu perfect de dualitate.
El oferă un minunat exemplu de creaţie a corpului de lumină. De vreme ce electronii şi pozitronii sunt antiparticule de semn opus, după combinarea lor în pozitronium, ele se anulează imediat reciproc şi se divid în două cuante de lumină (fotoni). Astfel dintr-un dualism preexistent este creat un al treilea element stabil şi unificat care nu este nici pozitiv nici negativ .
Barbara Hand Clow a scris despre acest proces al combinării şi dezintegrării atomului de pozitronium, reflectat prin activarea corpului de lumină, că ”transformă dualitatea inerentă în lumină. . . Electronul fiind unitatea de bază a activării – adică vieţii -declanşează transmutarea pozitronului – adică karma”. Contrar concepţiilor populare greşite, karma nu are nimic de-a face cu pedeapsa şi cu răsplata. Există ca o componentă a sistemului de operare binar sau dualistic specific universului nostru holografic, cu scopul de a ne învăţa responsabilitatea pentru propriile creaţii – iar totalitatea lucrurilor a căror experienţă o trăim sunt propriile noastre creaţii. Dacă creaţiile ajung să fie discordante în raport cu Sursa, ele se manifestă adesea sub forma dizarmoniei numită boală. Este un proces care se aplică nu numai asupra indivizilor ci şi asupra unor întregi civilizaţii. În ambele cazuri, boala, considerată a fi o criză, serveşte simultan ca stimul puternic pentru transformare şi transcendenţă.
Pe măsură ce ne ridicăm nivelul de conştienţă şi ne activăm corpul de lumină, realizăm că suntem proprii creatori creaţi, sau autocreaţi, după chipul şi asemănarea unicului Creator. Într-adevăr, deoarece într-o hologramă partea conţine întregul, noi suntem unicul Creator. Învăţându-ne această lecţie cu adevărat transformatoare, ne întoarcem la unitatea de conştienţă stăpânind fizicalitatea. Cu alte cuvinte, realizăm iluminarea odată cu descinderea luminii sufletului într-un corp sufletesc sau divin vindecat de dualitate şi eliberat din ciclul instrucţiei karmice.